Port pe umeri doua ridicaturi.

In semn de oboseala,

ele apar atunci cand, pe nepusa masa,

imi piere vointa.

Ce vezi tu pe umerii mei

sunt doua podoabe,

ce-mi scriu pe frunte gandul secret,

de neputinta.

despre luni

Vreau sa fiu vie

si luminoasa,

un vis incredibil.

ziua sa-mi fie un somn odihnitor

ce lucru ciudat,

sa stai pe doua picioare respirand linistit

si dulce, fara o vorba.

despre tine, in liniste

Eu nu te mai caut

si nu te mai chem.

stau si privesc cum

Nu vrei sa pleci din noaptea brutala,

asculti si vibrezi la zgomot de tun.

brutala cum e  te-mbraca de tot,

Iti lasa urme de dinti

si urme de pudoare.

vom face maine o masinarie grozava.

punem atingerea delicata pe muzica,

facem din EA chip de opera.

apoi o infasor in jurul tau pana la glezna

si te masor,

ca vantul voi sufla in jurul tau.

septembrie

am bratele rotunde si bratul stang,

le impreunez,

sustin continente.

bratul stang il dau, il vand pe ilustrate,

pe oameni cu brate ca ale mele,

rotunde si inutile.

Cred cu tarie ca tot ce nu e scris in noi nu exista,

Intamplare ce nu ne face altceva decat slujitori ai cuvantului.

imi beau spiritul din singuratate,

ma torn si privesc in mine,

ametitor ritual.

gandesc ca e totul cu rost, am aflat,

cum sa ma trezesc maine curata,

aproape neatinsa.

de ce tac

Nu cunosc suferinta prea mare,

nu plang,

Dar simt siroind in mine,

nelinistea si neputinta.

Oda atingerii mele delicate

Atingerea mea delicata

studiaza sticla si o patrunde.

Ea cunoaste rabdarea,

a invatat-o pe vremea

cand omul nu faurise inca, sticla.

Tu, bland necunoscut,

dezvelesti brate,

Si cauti adevaruri,

inauntrul lor.