ma tem,

ca am sa ma trezesc maine

o femeie ce-si pierde mintile,

legata fedeles

si uitata intr-o carte.

de-ar fi sa ne jucam chiar azi,

de-a eu si tu,

tu ai gandi:  e de ajuns ca sunt!

iar eu, de frica,

m-as ascunde in sanul tau

si as privi de acolo la lumea ce stranuta

si se-nfioara,

in fata indraznelii unei asemenea idei.

anotimp triestin, ce torci si te-alinti
in mintea mea,
tu privesti lumini si chipuri pe ferestre
si n-ai habar,
de toamna.

Orasul e viu,

un mesaj in sticla,

ce priveste adancul cu nepasare.

Cumplit,

imi mangaie fata

si umbra cu umbra,

isi anunta plecarea.

Azi nu te mai simt.

ascunzis

gandurile mele toate
vin si revin rasucindu-se,
intr-o soapta.
pe intuneric le pipai,ma misc si ma scutur.

eu caut rusinea.
sclipirea ei pe chipul tau in bezna;
imi cer citind pe el aceasta,
sa te scap iar
si gasind leac,
sa pot privi in tine.

nota

azi, ma lipsesc de nevoia

de a ma oferi, asemenea unui mar copt.

ma mir, cu jumatate de gand

de asa un obicei prost,

patetica permanenta,

din care am invatat ca lumea

nu se poate sustine doar cu desert.

Port pe umeri doua ridicaturi.

In semn de oboseala,

ele apar atunci cand, pe nepusa masa,

imi piere vointa.

Ce vezi tu pe umerii mei

sunt doua podoabe,

ce-mi scriu pe frunte gandul secret,

de neputinta.

despre luni

Vreau sa fiu vie

si luminoasa,

un vis incredibil.

ziua sa-mi fie un somn odihnitor

ce lucru ciudat,

sa stai pe doua picioare respirand linistit

si dulce, fara o vorba.

despre tine, in liniste

Eu nu te mai caut

si nu te mai chem.

stau si privesc cum

Nu vrei sa pleci din noaptea brutala,

asculti si vibrezi la zgomot de tun.

brutala cum e  te-mbraca de tot,

Iti lasa urme de dinti

si urme de pudoare.